Romania mea are toane

Dennda ne intreaba cum vedem Romania. Sigur ca si eu as vrea ca Romania mea sa fie vreo Canada, Australia, Germania, Elvetia sau orice tara care incepe cu "scandinavia". Totusi...
Romania mea este tara aia cetoasa si prafuita, putin in dreapta jos pe harta, cum vii din centru, care incepe cu Nadia si se termina cu Hagi, trecand si prin Ceausescu. Este privita cu nedumerire si scepticism de afara, dar toti vor sa stie cine a fost si unde a stat Dracula. Multi nu stiu pe ce continent este sau cum se numeste capitala noastra, Budapesta ori Belgrad, dar toti au auzit de inegalabilul Nasty. Noi i-am dat pe Mailat sau "romanca cu umbrela" in Italia, pe capsunari si pe cantaretii din metroul parizian, dar tot de aici au plecat si Brancusi, Eliade sau Cioran. Da, tot la noi vezi pe acelasi bulevard X5 langa vehicule cu doi cai putere, decapotabile, aer conditionat si noxe in functie de digestie; dar tot ai nostri Vlaicu, Vuia si Coanda au pus umarul la construirea pasarii aleia cu aripi de otel in care intri la Bucuresti si iesi la Toronto. La noi se moare oriunde: se moare pe strada, pe zebra, pe trotuar, in masina, in ambulanta, in spital, sub spital, pe spital, intre spitale, in 2-3-4 spitale in aceeasi noapte, la usa spitalului sau sub stalpi si macarele. Totusi, insulina e "romaneasca" - si toti stim cati oameni sunt salvati de descoperirea lui Paulescu.

Tot Romania este tara in care batrani cersesc, tineri cersesc, femei cu copii in brate cersesc, copii cu copii in brate cersesc, dar in acelasi timp avem multi olimpici de aur la informatica, fizica sau matematica. In Romania oamenii se calca in picioare zile intregi si lesina in pelerinaje spirituale, desi tot ei trec nepasatori cand o femeie este agresata sau o batranica jefuita. Avem frati romani care dau in cap in spatele blocului pentru un telefon mobil, violeaza femei de 80 de ani, impusca si taie pe strada, dar strainii sunt placut impresionati de ospitalitatea romaneasca. Noi simtim in fiecare zi strazile pline de cratere din care astepti sa iasa cate o cartita, pasaje aglomerate, pasaje neterminate si pasaje neincepute, praf si miros inecacios, dar putem in orice zi sa atingem in acelasi timp si nisipul plajelor, si zapada, sa vedem si marea, si muntii. DA! tot noi ii avem pe Gigi, Vadim, Elodia, Nashu' Sandu, Mitica de la Liga, Traian, Calin, Mona, Nuti, Nea Nelu, Adrian, Mircea, Gutza, Felix, Irinel, Monica, Decebal si Traian in acelasi om, caltabosi, OTV si SOV. Dar de fiecare data si de oricine am gasit puterea si inspiratia sa radem, tocmai ca sa nu rada ei de noi.

Romania este populata de acei oameni, romanii, care pot in aceeasi zi sa iubeasca si sa-si urasca tara, sa fie mandri sau rusinati, sa auda de romani blamati in Italia sau de romani victoriosi la Roma. Toti iubim sau detestam Romania, nu e nimeni multumit sau nemultumit in totalitate de ea. Aici avem o amintire frumoasa si una urata. Aici ne sunt mancate zilele si intinerim in acelasi timp. Fiecare are o Romanie a lui, cum fiecare are toane. Iar Romania mea este chiar una cu toane. Este copilul pe care nu ai cum sa nu-l iubesti, oricat de rau s-ar purta, este parintele de care iti e dor chiar daca nu te intelege, este femeia care iti face zile fripte dar fara de care nu poti sta. Romania mea e mica, dar ne cuprinde pe toti si chiar are usa deschisa. Romania mea e mare, nu am vazut-o pe toata, dar niciodata nu ma simt singur.

Romania nu e Somalia, sa nu aiba ce manca, nu e Iraq sau Afghanistan, sa fie mereu sub ocupatie, nu este Rusia, Georgia sau Israel, cu conflicte interne, nu este Cuba sau Coreea de Nord, sa nu aiba libertate a omului, nu este SUA, sa fie tot timpul sub amenintari teroriste, nu este Columbia, cu droguri vandute pe orice strada, nu e chiar nici mica precum Nauru (cea mai mica republica din lume - cam cat un cartier bucurestean). Si chiar si asa, Romania mea se plange de multe lucruri, in timp ce sta cu mainile in san - e enervanta. Romania mea este desteapta, dar lenesa si de multe ori smechera. Isi fura singura caciula tocmai in vremuri de toamna! Romania mea poate, dar uneori nu vrea.

Pentru ca nu pot sa ii pun o singura ultima eticheta, atunci ii zic interesanta si captivanta. In toate felurile, in toate intelesurile si prin toate mijloacele! :)

A, sa nu uit! articolul asta o sa apara (sper) pe http://dennda.ro